În 1980 am absolvit facultatea cu media generală 9,86, primind repartiţie guvernamentală pentru Întreprinderea Mecanică „Nicolina”, secţia de Automatizări, condusă de Inginerii (cu I mare, nu e nici o greşeală), Eperjessy şi Filoteanu.

Cunoştinţele teoretice şi deprinderile practice acumulate în facultate mi-au facilitat integrarea cu uşurinţă în colectivul care deţinea prioritate în toată Europa de Răsărit în proiectarea şi fabricarea dozelor tensometrice. Am „mâncat meserie pe pâine”, am predat primele mele cursuri de tehnologie electronică muncitorilor din atelierul de prototipuri, (ce mândru mai eram, începuse să-mi placă), am reparat sute de Radio-Tv-magnetofoane-casetofoane aparţinând celor din fabrică (eram un fel de „meşter fără de arginţi”, funcţiona un troc amuzant dar, per total, corect), am realizat, în colectiv, primele inovaţii şi îmbunătăţiri, am primit de la „Sindicat” prima garsonieră (de fapt, un apartament cu o cameră, la „Flora”).

Din 1984, după terminarea stagiului (inclusiv cel militar, sunt ofiţer de transmisiuni în rezervă), am continuat activitatea în cadrul Institutului de Fizică Tehnică, care aparţinea bine-finanţatului Comitet de Stat pentru Energie Nucleară. În echipa condusă de Prof.dr. Horia Chiriac am redactat primele articole ştiinţifice, am realizat primele invenţii, am finalizat şi omologat primele standarde tehnice de întreprindere şi chiar de ramură. O perioadă densă profesional, m-am acomodat cu rigorile şi exigenţele muncii de cercetare ştiinţifică. Am continuat să predau la cursurile pentru muncitori şi tehnicieni organizate în Institut, dar am şi urmat cursuri postuniversitare în domeniul de specializare „Electronică aplicată”, organizate de către Facultatea de Electrotehnică.

În vara anului 1990, într-o perioadă plină de speranţe dar şi de incertitudini, am primit cu rezerve propunerea Profesorului Mihai Antoniu (cu care colaborasem intens în perioada ’85-’89) de a concura pe un post de asistent eterogen, cu ore la 3-4 discipline. Decizia nu a fost uşor de luat, era o diminuare de trei trepte la salar, renunţam la o poziţie stabilă de cercetător ştiinţific iar „magistrul” Antoniu era renumit pentru exigenţă. A contat decisiv dragostea şi respectul faţă de munca la catedră, sentimente ce-mi fuseseră sădite de foştii mei dascăli, în toţi cei 30 de ani de instruie trăţi până în acel moment.

4 Iulie 1997 (îl serbez odată cu poporul american), a însemnat susţinerea publică a tezei de doctorat, având şansa unor referenţi care s-au implicat în recenzarea critic-constructivă a cercetărilor, influenţând benefic maturizarea mea profesională, managerială şi socială:

• Profesorul Mihai Creţu, decan apoi Rector al Universităţii noastre,
• Profesorul Octavian Baltag, prodecan la Bioinginerie,
• Profesorul Iuliu Szekely, decan la Universitatea Sapientia Târgu-Mureş şi
• Rectorul Universităţii Tehnice din Cluj, Profesorul Radu Munteanu (atunci Decan al Facultăţii clujene de Inginerie Electrică).

Cu toţii, personalităţi puternice, oameni de mare cultură şi generozitate, care au dovedit capacităţi manageriale de excepţie, puse în slujba dezvoltării învăţământului tehnic superior din ţara noastră, găsind soluţii problemelor dificile ridicate de privatizarea şi descentralizarea post-decembristă.

Capacitat de astfel de modele, am crescut la o medie de 10-11 ore/zi volumul de muncă dedicat profesiei, catedrei şi facultăţii. În 2002 am fost confirmat profesor universitar iar din 2008 mi s-a acordat conducere de doctorat în domeniul inginerie electrică. Primele 5 teze de doctorat finalizate sub conducerea mea ştiinţifică vor fi gata pentru susţinerea publică în Octombrie 2011.

În perioada 2000-2008 am îndeplinit cu devotament şi responsabilitate două mandate de şef al Catedrei de Măsurări Electrice şi Materiale Electrotehnice.

CV-ul meu tip EUROPASS conţine o prezentare mai concretă a realizărilor profesionale. Aş aminti doar câteva recunoaşteri ale muncii mele, care au girul unei depline obiectivităţi şi care au rezultat în urma unor competiţii dure, dar corecte:

• Membru în Comitetul Tehnic Internaţional al IMEKO-TC4 (International Measurement Confederation – Technical Committee 4)
• Membru al biroului noii Comisii de Inginerie Electrică şi Energetică a CNATCU
• Membru al Comisiei nr.2 „Ştiinţe inginereşti” a CNCSIS (2003-2011)
• Membru al “Institute of Electrical and Electronic Engineers, EMC Society”
• Nominalizat din partea Institutului Superior Tehnic din Lisabona, Universitatea Tehnică din Lisabona pentru decernarea titlului de Doctor Honoris Causa, cu ocazia aniversării centenarului acestei prestigioase universităţi vest-europene

O altfel de apreciere, dar la care ţin foarte mult este cea venită din partea studenţilor, partenerii noştri privilegiaţi, pe baza unui vot secret şi general: titlul de Profesor Bologna, decernat la Gala ediţiei din 2011, organizată la Cluj-Napoca.