„Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca cei buni să stea deoparte”

(Traducere eufemistică din Edmund Burke,  Thoughts on the Cause of the Present Discontents, 1770)

Platon spunea „e mai uşor să vorbeşti despre Zei decât despre oameni!”.

Cu siguranţă cel mai dificil e să vorbeşti despre tine cu onestitate, dar nu e uşor nici să extragi preponderent elementele pozitive din noianul de aşa-zis „pragmatism” în care, volens-nolens, trebuie să coabităm.

În clipa în care, sub o formă sau alta, direct sau indirect, îţi reprezinţi colegii, ai datoria să te supui acestui exerciţiu incomod al sincerităţii.

Ca decan al unei facultăţi centenare, am datoria să mă prezint atât generaţiilor de absolvenţi, cât şi  viitorilor noştri candidaţi, fără a-i uita nici o clipă pe cei cu care mă întâlnesc în fiecare zi, colegi sau studenţi, în cadrul procesului didactic.

Desigur, între viaţa publică şi cea privată este o graniţă osmotică dificil de stabilit. Nu poţi fi într-un fel acasă şi altfel „în public”, nu poţi fi evaluat după un moment de conjuncturală sau electorală „bunătate” ci după o viaţă trăită consecvent cu tine însuţi.

Internetul este forma de comunicare a începutului de mileniu III. Îl consider doar un preludiu sine qua non al unei autentice comunicări „faţă în faţă”.

Le mulţumesc tuturor celor care îmi vor acorda câteva momente şi indiferent de verdictul „like or dislike” le stau la dispoziţie pentru dialog, o prima varianta fiind prin meniul “contact”.